De ce sunt atat de departe, cand Tu esti atat de aproape ?
De multa vreme , dar chiar multa vreme mi-am pus intrebarea aceasta , mereu simtind frustrare in vene. Sentimentul mereu in cuvant l-am asteptat. Mereu crezi ca te aproprii si in urmatoarea secunda ai decazut luciferic.Rusinea e in mine ! De ce nu pot scapa de ea ? Imi e rusine de rusinea mea. As vrea sa plec , dar unde … ? as vrea sa zbier , dar cui … ? Infinitatea cuvintelor n-au nici un sens cand consideri ca nu mai exista salvare, ci fugi in disperarea noptii si te ineci in propriul destin amar. Cred ca, complacerea in situatiile acestea sunt raspunsul esecurilor noastre, cat si intrebarii de ma sus.
“ Iata Eu stau la usa , si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine. ” - Apocalipsa 3:20
Cat de simplu si banal . Dar noi cred ca refuzam de multe ori sa stam in liniste si sa ascultam.Ma simt uneori precum as da sarutul tradator, orbit fiind de surzimea mea .Dezleaga-Mi lacrima de pe obraz , alunga teama de a ma inchide , deschide Tu o inima care si-a pierdut din sens … speranta imi atarna pe o cruce.
Totul din mine e nimic, nimicul din mine e totul…totul si nimicul din mine mi-l umple Dumnezeu !
era cazu sa spui ceva adevarat:)…asa ceva citesc cu placere…cand omu cauta sa se cunoasca…si sa-L cunoasca!!:)
“ii greu sa ii imparti pe toti”:) … dar o fac pt mine … sunt ideile traite de mine … daca as sta sa scriu in functie de x si y , nu ar insemna ” autenticitate ” … mnho ma ia valul cu termeni ce nu ma reprezinta .
“Infinitatea cuvintelor n-au nici un sens cand consideri ca nu mai exista salvare, ci fugi in disperarea noptii si te ineci in propriul destin amar”.
Nu mai e nevoie de`un comment, fraza respectiva spune tot.
nu trebuie sa imparti…nici sa impaci pe nimeni cu ce ai de zis…ci fi sincer mereu in ceea ce zici!
vad ca ma cunosti foarte bine de stii cat de sincere sunt cele scrise de mine … nici io nu ma cunosc asa bine … ms ca ma cunosti tu